12 februarie 2012

Marina e sub Umbra vântului. La propriu.


Am mania aia tâmpita de a cumpăra toate cărțile unui autor dacă mi-a plăcut o carte scrisă de el. La fel și cu albumele de muzică, dar acolo nu aș putea spune că le cumpăr. În fine, îmi place să fiu dezamăgită. Bineînțeles, prima e mereu greu de egalat, cât despre depășit nici nu se pune problema...  
Am citit și Marina, scrisă tot de Zafon, dar am rămas puțin cu buza umflată. Deși nenea ăsta zice că e cartea lui preferată dintre cele publicate de el, nu se ridică la nivelul Umbrei. E captivantă, dar imaginile vizuale lasă de dorit (probabil din cauză că am văzut eu prea multe filme de groază și așteptările mele erau la cer). Oricum, drăguță! M-a enervat o treabă, care nu are legătură nici cu povestea, nici cu autorul, ci cu formatul cărții în sine. E scrisă ca pentru proști: litere mari, margini imense, foi groase, într-o zi-două o termini fără să te chinui prea tare.
Mi-am mai luat și Jocul îngerului, de același autor, că acum până nu le termin, nu mă las. Sunt curioasă asta ce știe să facă. Cică ar fi mai bună decât Marina, nu pot decât să sper. -.-

Un comentariu: