19 martie 2011

Viermi

A.S.: Ale, din vina ta scriu.

N-am simtit niciodata sete mai dureroasa decat cea de a ma uita in ochi tai. Niciodata. E arzatoare si dulce, topeste marginile ranilor cu agonie si le lasa sa picure vise. E crunta, dar minunata. Cu cat incerc sa uit de ea, cu atat ma loveste mai tare cand revine. In piept. Fara mila. Creierul meu s-ar lupta daca nu ar pluti in senzatia asta dulceaga, dezgustatoare, ca vata de zahar, lipicioasa, fascinanta, dorita, gretoasa. E foame pura, durere fizica, fara tratament. E cliseicul vierme de stomac care se transforma in fluture. Coconii din mine se dezvolta acum. Ma ranesc. Desfac aripile lor mari si se zbat in interiorul meu, nu stiu cum sa-i las sa iasa. Joi, a scapat unul mic, prin ochii mei. Cred ca a intrat in ai tai, repede, in momentul ala lung cat mi-ai sustinut privirea. Fluturii mei se potolesc cand te vad. Poate din cauza ca ii aud pe cei de la tine zvarcolindu-se. Se concentreaza si tac. Sau poate aud goliciunea ta, asculta linistea din interiorul tau, zbiara de durere si iarasi tac. Orice ar fi acolo, in interiorul tau, ii calmeaza. Eu apreciez si numai o secunda de liniste din partea lor, stiu ca imediat ma vor lovi si mai tare. Pe tine te doare?








Et c'est parfois trop dur de discerner l'amour...

5 martie 2011

Despre marii critici de film

O sa scriu aici despre chestia asta pentru ca nu am vrut sa ma cert ca prostu' pe un site de filme cu un taran. Tipul in cauza se plange intr-un comentariu ca a fost sa vada "Rango" si ca filmul a inceput dupa 20 de minute de intarziere pentru ca citez "deh, e Romania". Se mai lamenta de replicile prea filozofice pentru o animatie (despre care el are impresia ca e destinata in principal copiilor probabil din cauza ca e dublat) si de faptul ca i s-a plictisit plodul in timpul filmului, care era chipurile prea greoi. Culmea e ca omul e destul de in varsta... Acum, i-as da virtual una peste ceafa si l-as sfatui sa-si scoata capul din fund. In primul rand, greseala pe care o face nu e ca nu-i place filmul, mi se falfaie mie daca a iesit de acolo fericit, ci acel "deh, e Romania". Pai, ba!, e Romania pentru ca toti stau cu mainile bagate in curul buzunarelor asteptand sa se schimbe restul. Hai sa-ti explic. La cinema in Italia se astepta si juma' de ora sa inceapa un film, nu e normal, dar asteapta sa umple sala, mai pun niste publicitate, trag de timp. Si nu e singurul lucru si cu, siguranta, nu e cel mai important care face diferenta intre Italia si Romania. Am luat Italia ca exemplu pentru ca asta vad, dar sunt convinsa ca mai sunt si altele. Daca ai sti tu ce scoala se face aici, ce educatie primesc copii acasa, ce mentalitate au, ai sari in sus de bucurie ca traiesti in tara ta care nu te satisface. Omul, in general, nu numai romanul, nu e niciodata multumit, it's a fact. Ce-mi plac putorile care se lamenteaza despre soarta lor mizera si despre basescu. A, si despre filmele animate. Idiotule cu diploma care esti, cine ti-a spus tie ca animatiile sunt destinate copiilor? Mai ales o animatie la care, teoretic, trebuie acordul parintilor pentru vizionare. Adica ar fi trebuit sa deduci de unul singur ca nu e la nivel de Tom si Jerry, si ca mai are cate o replica buna, pe care progenitura ta nu o intelege, ca e mic si necopt la creur. Nu o sa vezi niciodata in cinematograf un film dedicat copiilor de 5 ani, poate doar daca copii sub 10 vor merge in grupuri gigantice sa-l vada pe ecran mare. Cinematografia e o industrie care urmareste ce vrea cinefilul, iar cinefilul nu vrea in niciun caz sa fie satisfacute placerile micutului tau urmas. Geez! Si se mai duce sa scrie si pe site...