29 iulie 2010

Scrisoare catre cei ce au fost candva liceeni

Draga trecatorule,

Pentru ca ai ajuns sa fii doar un trecator, iar eu m-am gandit sa-ti trimit tie, turistule, o vedere.

Nu fa un copil daca nu esti sigur ca:
o sa fii acolo sa-i inlocuiesti pampers-ul cu olita,
sa-i iei din gura suzeta si sa-i pui in mana lingurita,
sa renunti la premergator si sa mergi cu el de manuta pe strada,
sa-l dai in leagan si s-ai grija de el sa nu cada.
Nu te-aventura sa dai viata unui suflet care va invata singur sa mearga cu bicicleta, va invata sa cada, sa-si ingrijeasca rana si sa se ridice, incalecand din nou saua buclucasa, incercand iara si iara si iara... Va invata singur sa se fereasca de urzicile dintre flori, sa se opreasca sa-si planga usturimea si sa porneasca calcand pe ele de atunci inante. Va invata singur sa nu se mai joace cu albinele, desi par micute si inocente, sa stea cu degetul umflat un timp si apoi sa miroasa florile incet, fara sa sperie insectele. Va invata singur sa nu calce in balti, sa rada alti copii de murdaria lui si sa le ocoleasca de acum inainte. Va invata singur sa rada de un zmeu inaltat sus pe cer, vara la mare, sa vrea si el unul, dar sa-si aduca aminte ca nu-l poate inalta singur si sa renunte la bucuria momentului. Va invata singur sa inoate, sa inghita putina apa, sa se inece cu ea, sa o scuipe si sa incerce din nou, la nesfarsit, pana va reusi sa pluteasca pe imensitatea sarata. Va invata singur sa se impiedice de o bordura pe care a ratat-o uitandu-se dupa pescarusi, ca data viitoare sa fie atent pe unde calca si nu la veselia naturii. Va invata singur sa inghita cand i se infunda urechile in telecabina, sa nu-i fie frica daca se zgaltaie cand ajunge in dreptul stalpului. Va invata singur sa deschida o carte de povesti, sa nu inteleaga nimic, sa se multumeasca cu cele doua desene. Va invata singur sa deschida capacul unui stilou, sa inceapa sa scrie, sa se confeseze foii, sa-si devina propriul prieten. Va invata singur sa creasca, armonios si cuminte, sa nu urasca pe nimeni si sa nu judece, sa fie el insusi, niciodata un prototip.

Pentru ca acum am picioarele pline de semne si stapanesc bine rotile bicicletei, dar odata cu ele stapanesc si puterea sa ma ridic cand gresesc si s-o iau de la capat. Acum mi-au trecut urzicaturile, dar le-am tinut minte si calc toate urzicile care-mi ies in cale. Acum mi s-a vindecat degetul intepat de albina si stiu sa ma apropii incet de ceea ce-mi doresc. Acum nu mai am incaltarile murdare, dar n-am mai calcat in nicio balta si stiu sa nu rad de altii cand sunt mici si prosti. Acum nu-mi mai vine sa rad de un zmeu rebel in largul cerului, dar daca-mi tresalta inima, pot sa mi-l inalt si sigura si  zmeul si oricare alt vis al meu. Acum nu mai beau din apa marii, beau doar din frumusetea ei racoritoare, din blandetea ei, acum marea ma lasa sa inot fara sa ma-nece. Acum telecabina nu ma mai sperie si stiu sa stau cu gura deschisa, sa nu mi se mai infunde urechile. Acum stiu sa deschid o carte si sa n-o inchid pana nu e citita, acum deschid carti fara imagini, carti pe care le devorez de parca m-as uita la filme. Acum foaia e prietenul solidar, in fata caruia nu mai deschid cu sfiala stiloul ca sa mazgalesc niste poezii de Arghezi, acum scrijelesc cu sufletul unde albastre in hartia ce-mi sta deschisa in fata. Acum am crescut, armonios si destul de cuminte, si nu urasc sau judec pe nimeni, nici macar pe tine, parinte care m-ai parasit, dar, cu siguranta, eu n-o sa fiu asemenea tie, un prototip. Acum eu mi-am deschis aripile, da, eu, omida aia mica si urata cum m-ai lasat. Am devenit un fluture frumos, care are o zi intreaga in fata, doar o zi, iar tu, din ziua aia, n-o sa vezi nici macar o clipa, n-o sa vezi o frantura din ce-am ajuns, nici macar o culoare din infinitul care ma acopera.

Acum, chiar acum, afara ploua. Natura se revarsa in lacrimi de sustinere pentru ce am eu de transmis. Nu tie, parintelui meu care m-a parasit, ci tuturor celor ca tine, cei care lasa sufletele mici de izbeliste. Voua tuturor.
Sa va ganditi bine inainte de a face pasul acesta, pentru ca e intr-adevar decizia voastra, dar e una cu care trebuie si noi sa traim.

Cu drag,
Unul din miile de fluturi, fosti coconi

19 iulie 2010

I

"I'm lovin' it!" Desenul rosu domina peretele urias de pe marginea soselei. In apropiere, un vultur sculptat cu multi ani in urma este martorul tacut al vinovatului artist, dar nu-l va pari niciodata. Sub sloganul binecunoscutului McDonald's, trec diferitele mijloace de transport, in comun sau particulare, in graba lor spre activitatile cotidiene.
Par scurt, aproape periuta, suvite colorate pe ceafa, geaca Levi's neagra. Gulerul tras pana sub barbie, un Marlboro in gura si Ray-Ban-ii la ochi. Are un aer de dur, desi nu e nevoie. Un zambet minunat pentru putinii care au avut ocazia sa-l admire. Isi opinteste picioarele in asfalt, oprindu-si motocicleta Honda albastra VF 750 la semafor.
Intr-un Mercedes 200, pornind de pe locul din dreapta, doua degete micute cu manichiura ingrijita perfect, imping un cd in cd-player-ul masinii. Vocea unei formatii rock prinde brusc viata.  De pe locul din spate, sora mai mica ii cere celei mari sa puna Enrique Iglesias. La volan, tatal urmareste culoarea rosie care tine masinile aliniate in intersectie gata de plecare, ca intr-o intrecere.
Soarele urca pe cer, e o dimineata frumoasa. Ea se duce la scoala, el se duce sa se culce dupa noaptea trecuta. O zi ca oricare alta. Dar la semafor se gasesc unul langa altul, iar ziua asta nu va mai fi una normala.
Inca rosu.
El o priveste. Geamul masinii e coborat. O suvita de par castaniu inchis ii descopera incet-incet gatul moale. Profilul este relaxat, dar decis, ochii caprui, dulci si senini, asculta visatori cantecul din boxe. Privind-o, il cuprinde calmul.
"Hey!"
Ea se intoarce catre el, surprinsa. El ii zambeste, aproape de ea, stand pe motocicleta. Spate lat, maini prea bronzate pentru acea jumatate de aprilie.
"Nu vrei sa vii cu mine la o plimbare?"
"Nu, ma duc la scoala."
"Si nu te duci. Vin sa te iau din fata scolii."
"Scuza-ma!" Ii zambeste fortat si fals: "Am gresit raspunsul, nu vreau sa vin cu tine."
"Ne-am putea distra impreuna."
"Ma indoiesc."
"Iti voi rezolva toate problemele."
Se uita la el ridicand o spranceana. "Nu am probleme."
"Acum eu sunt cel care se indoieste."
Verde.
Mercedes-ul accelereaza lasand in urma zambetul lui sigur. Tatal se intoarce spre ea: "Cine era baiatul ala? Un prieten de-al tau?"
"Nu, tata, doar un cretin. Nu-l cunosc."
Dupa cateva secunde, Honda se apropie si o mana puternica se agata de usa masinii, acolo unde  in mod normal ar fi trebuit sa fie geamul. Cu mana dreapta da putin gaz motorului, desi acum merge la unison cu masina.
"Dar ce face inconstientul asta cu motocicleta?" Intreband, tatal se apleaca peste fiica sa sa-l priveasca pe tanar.
"Stai linistit, tata, ma ocup eu." Apoi il fixeaza pe inconstient: "Tu chiar nu ai nimic mai bun de facut?"
"Nu."
"Bun, atunci cauta-ti!"
"Am gasit deja ceva ce imi place."
"Adica...?"
"Sa ne plimbam cu motocicleta mea, sa prindem viteza pe la Olimpica, apoi iti ofer micul dejun si te duc in timp pentru iesirea de la scoala. Iti jur."
"Cred ca juramintele tale nu valoreaza prea mult..."
"Adevarat. Vezi? Deja stii cate ceva despre mine. Zi adevarul: iti plac, asa-i?" Ii zambeste increzator dezvaluind dintii albi perfect aliniati. Are intr-adevar un zambet minunat.
Ea rade si da din cap a dezaprobare. "Bine, acum ajunge." Si scoate din geanta Nike o carte. "Acum trebuie sa ma gandesc la unica mea problema importanta."
"Adica?"
"Lucrarea la latina."
"Credeam sa fi fost sexul."
Ea se intoarce socata spre el. De data asta nu-i mai zambeste, nici macar fals.
"Ia mana de pe portiera."
"Si unde vrei sa o pun?"
Ea isi stapaneste un impuls. "Nu pot sa-ti zic, e taica-mio in masina."
Geamul incepe se urce. El isi retrage mana in ultima clipa.
"Ne mai vedem." Si fuge accelerand, fara sa mai auda "Nu"-ul fetei stins de scartaitul rotilor.
"Dar stii cine e ala?" Sora cea mica intra si ea in discutie. "E popular, il cunoaste tot orasul."
Ea nu pare sa fie impresionata: "Pentru mine e doar un cretin."
Deschide cartea si incepe sa citeasca lectia. Apoi isi intoarce privirea spre geam si se gandeste daca asta e singura ei problema. Desigur ca e singura, nu cum zice idiotul ala. Ea nu are alte probleme. Si oricum nu l-ar mai fi vazut niciodata... Isi arunca decisa privirea pe manual. Masina face stanga si incetineste pentru a parca in fata scolii.
"Da, eu n-am nicio problema, iar pe tipul ala n-o sa-l mai vad niciodata."
Nu stie, in realitate, cat de mult greseste in ceea ce priveste ambele lucruri...