Care-i faza cu oamenii care nu știu să comunice cu alții decât prin violență fizică? Se întâmplă să știu câteva exemplare, nu numai de băieți, deși alea-s cele mai iritante. E o modă treaba asta: am ceva să te întreb sau vreau doar să te bag în seamă, îți frig una după ceafă sau îți dau un pumn strașnic în braț. Ce dracu', mă? Și te întorci încet, și te aștepți ca în următoarele două secunde să primești o explicație logică pentru lovitura primită. Dar nu, n-ai noroc azi! Deșteptul cu pricina o să se uite la tine entuziasmat de reacția ta și de faptul că te-a enervat.
Chestia e că eu nu știu cum să reacționez... Eu nu pocnesc pe nimeni (nu în realitate cel puțin), nu mă iau la bătaie, sunt pașnică, calmă, îmi văd de treaba mea. Și, normal, mă găsesc în dificultate până-n gât când se trezește un tâmpit din ăsta să mă abordeze așa cum știe el, de parcă a fost crescut în cireadă. Nu știu dacă să mă reped la el, așa mai stângace cum sunt din cauza lipsei de experiență, sau să-l iau în brațe în speranța că asta-l va enerva (pe sistemul: îți dau exact opusul a ceea ce te așteptai pentru a nu-ți oferi niciun gram de satisfacție). Ce mama mă-sii e cu oamenii ăștia sălbatici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu