Titlu? Asta n-are.

Sunt momente, fractiuni de secunda, cand toata furia stransa in tine te face sa tremuri atat de tare incat inima ta pare sa rupa coaste. Ar iesi singura de acolo si ar da pumni in stanga si in dreapta. Dar tu stai calm si aparent nepasator, iar ea saraca se chinuie. Clipe in care dezamagirea te loveste cu toate forta in moalele capului si-ti promiti ca peste cativa ani viata ta va fi alta. Ca nu vei sfarsi ca mama ta, sa divortezi de atatea ori sau ca matusa care are un copil bolnav si nici ca prietenii tai care gasesc probleme in tot feluri de cacaturi. Tu o sa fii un om puternic, fara slabiciuni si vise aiurea, fara copii si responsabilitati asumate prea devreme sau prea tarziu, nu te vei casatori ca sa nu te mai chinui cu divortul, vei avea prieteni doar de scos la bere si nu vei lega nicio relatie pe termen lung. Vei fi tu de capul tau, atent la toate prostiile, cu ochii beliti sa nu cumva sa gresesti, pentru ca ai vazut prea multe greseli si ai devenit paranoic. Nimic nu va schimba deciziile celorlalti, dar tu esti convins ca le vei putea schimba pe ale tale si nu te poate influienta nimeni. Vei trai sa nu mori si vei fi multumit. Multumit, pentru ca orice nu te va mai dezamagi va fi acceptabil. Orice te va lasa sa traiesti linstit va fi ok.
Cam cat de ok e asta?

Asasinii - prima parte

Cafeneaua era plina cand am ajuns eu acolo. M-am dus direct la tejghea, tipa micuta si blonda de acolo stia ce vreau. Mi-a zambit si a pus ceasca sub aparatul de facut cafea. Am zambit cu coltul gurii in timp ce ma intorceam sa ma uit dupa o masa libera. Toate erau ocupate. M-am intors sa iau ceasca si sa platesc. Daca vroiam sa stau jos, nu aveam de ales, trebuia sa ma duc la fumatori. Intr-adevar acolo era o masuta libera cu doua scaune, am pus stapanire pe amandoua, punandu-mi geanta pe cel de-al doilea pentru al ocupa. Am scos din ea niste dulciuri si le-am insirat pe masa, nu eram hotarata... Am renuntat la ele si mi-am scos cartea. Ma chinuiam cu Rosu si negru de o saptamana si vroiam sa o termin. Julien asta imi manca ficatii!
Intre timp, de dupa perdeaua care separa spatiul fumatorilor din cafenea de cel al oamenilor fara vicii, apare un tip cu o farfurie in mana, cautand in mod disperat un loc sa se aseze. Constienta fiind ca ma lafai pe doua scaune, m-am facut ca nu-l vad si am cautat randul unde ramasesem in carte. Peste fix jumatate de minut, tipul respectiv era langa masa mea:
- E ocupat?
- Aaa, nu...
Am ridicat geanta si mi-am pus-o pe picioare. Am ridicat privirea la el, nu m-am putut abtine sa nu constat ca avea fata de drogat, nu ca drogati ar avea o fata... Ma rog, el avea. Lunga, palida si bolnava. Cand a ridicat ochii spre mine, am vazut ca erau si aia obositi. Dar nu era urat! Bretonul filat ii iesea incalcit de sub fes, acoperindu-i jumatate de frunte, dar fara sa-i acopere ochiul stang, castaniu, drept, desi nu parea indreptat cu placa. Obrajii erau roz, probabil de la frigul de afara, sau o fi stat toata noaptea in ger si acum e prima data cand au dat de caldura dupa ore bune. Nasul ii era putin stramb, dar adecvat cu trasaturile fetei si cu buzele subtiri de dedesubt. Avea acelasi zambet de parca uitase sa si-l scoata... Intepenise asa de cand ma uitam la el. Probabil trecusera cateva minute. M-am uitat la ce avea in farfurie si l-am lasat in pace. Si-a pus telefonul pe masa, aproape de al meu si am observat ca erau la fel. A ranjit cand sia dat seama, dar nu s-a uitat la mine. A inceput tacticos sa muste din croissant. Dupa prima gura s-a oprit si a scos din geanta un carnet si un pix. Imediat dupa ce a inceput sa scrie mi-a sunat telefonul. Cat am palavragit eu la telefon, el scria de zor si din cand in cand mai arunca cate un ochi inspre mine.
- Scrii despre mine? l-am intrebat cand dupa ce am terminat de vorbit si am pus telefonul pe masa.
- Nu.
- Arata-mi! am zis si am intins mana spre caiet.
- Nu scriam despre tine...
In momentul ala i-a sunat lui telefonul. Cand a ridicat mana de pe carnet, pana sa o puna pe cealalta acolo, eu i l-am luat. S-a incruntat si apoi a zambit, dar nu mi l-a luat inapoi. In cele doua minute cat a trancanit el acolo, eu am citit cele doua pagini scrise. Da, scrisese despre mine. In ochii lui aia rosii, eram o ciudata cu fata in forma de lacrima intoarsa, cu ochi ciudat de intunecati, aproape negri, si cercei ciudati unul argintiu si celalalt auriu. Erau mai multe detalii, dar astea mi-au sarit in ochi.
- De ce lacrima? Nu e cam trist? l-am intrebat dupa ce a inchis telefonul.
- Nu pari fericita...
- Prefer o migdala ca forma!
- Migadalele sunt mai dulci sau cum?
- E mai bine, decat sa fiu paragonata cu plansul... i-am zis si i-am intins caietul inapoi.
A zambit cu coltul gurii si a pus caietul pe masa, cu pixul deasupra.
- Gata? Ai terminat? l-am intrabat dupa ce a pus obiectul muncii pe carnet.
- Ce sa termin?
- Ce scriai tu acolo, mi-am dat ochii peste cap la intrebarea lui idioata. Credeam ca o sa continui cumva, eu as fi fost personajul principal, ciudata cu ochii negri si cercei diferiti... As fi fost colega ta, amandoi asasini de profesie, am fi omorat oameni corupti, am face curatenie in tara si am imparti banii furati...
- Si cum am face sa scapam liberi din toate treaba asta? m-a intrebat intrigat de filmul meu.
- Tu sa-mi spui, tu esti scriitorul aici...

'Virtualul, banii, sexul si hip hop-ul' by Doc

Citeste!