22 iunie 2010

Through my looking glass...

Schimb. Tot, tara, evident si orasul, casa, scoala, prieteni, mancarea, ora de trezire, nu si aia de culcare, as putea spune ca schimb chiar si familia. Acum tin in maini, in amandoua, un pahar. Evident, are doua jumatati, una plina si una goala. Toata treaba e sa nu ma impiedic in drumul asta al meu spre schimbare, sa scap paharul si sa vars continutul. Atunci jumatatea goala ar deveni un intreg, iar partea plina ....Care parte plina? Un cacat. Pana una alta, stau asezata, cu recipientul asezat pe masa, la loc sigur, si ma holbez la el. Partea plina cu lichid e opaca, ma oglindesc in sticla paharului, imi pot vedea ochii curiosi. Cealalta parte e transparenta, plina cu aer, ma oglindesc si eu putin apoi imi vad camera, cartile, calculatorul meu obosit si fereastra. Am de ales intre mine intr-un mediu necunoscut, pe care nu pot sa-l vizualizez(jumatatea plina cu suc de portocale ...sa zicem) si tot eu intr-un mediu familiar, ce-mi apartine. Tu ce-ai alege? De fapt, ce-mi pasa mie ce crezi tu... Exista niste "tu" care ar pleca imediat din loc, fara sa se uite in urma, care s-ar minuna de faptul ca inca stau sa ma gandesc, si ceilalti "tu" care nici nu ar sta sa-si imagineze altfel de viata, care ar tatai si ar zice "nu-ti place tara asta. nu?". In fine...
Ideea e ca din sucul de portocale am gustat, si nu pare sa fie rau, urmeaza sa umplu paharul cu suc, sau sa-l golesc de tot, dar tind sa cred ca unul plin e mai bun decat unul gol, asa ca ma duc sa caut o sticla. Pana o gasesc, raman cu paharul meu pretios si am grija la picioare.

http://www.youtube.com/watch?v=nWUr7sOlcHs&feature=related