Roluri

M-am agatat de cuvintele tale si fara sa-mi dau seama, m-am spanzurat. E atat de simplu sa mori cand nu esti atent, tu omoara orice. Te omoara culorile, rasetele, cuvintele. Te sugruma fericirea cand nu e a ta. Nimic nu e mai dureros decat cuvintele mari atunci cand tu esti mic. "Dor" sau "te" pe langa "vreau" te fac sa respiri in durerea ta, dar nu stii ca sunt ultimile guri de aer pe care le mai apuci. Dupa asta e haul fara fund in care te ineaca singuratatea, realizezi cat de naiv esti, ce faptura inocenta ai ramas si te urasti pentru asta. Apoi il urasti pe el-ipocritul. Si cazi... Urasti increderea ta in oameni, detesti minciuna si nepasarea lor. Cazand... Te lovesti brutal de pietre reci. Ramai cu cicatricea si cu ura in tine. Dar atat. Cuvintele nu mai au niciun inteles cand vezi fata de dupa masca venetiana a artistului mincinos. Zambete prefacute si perfecte, dar nu ale tale, ci ale spectatorilor. Ei nu poarta masti, ci doar nerabdare, se asteapta sa cazi oricand. Si rad. Mereu vei fi tu, un mincinos si spectatorii. Il vei crede pe el, ii vei distra pe ei, si te vei juca genial pe tine. Vei fi actorul perfect in rolul tau. Te vei interpreta minunat! Vei fi mereu acelasi credul, pentru ca el minte de fiecare data la fel de bine. Asteapta-te, insa, mereu la surprize, actorii buni pot sa fie si spontani. Ai grija de care parte a scenei esti! Fii atent de cine rad cei care platesc mereu biletul la spectacolul tau! Ochii tai nu se vad printr-o masca plina de pene si sclipici. Ai mei da. Pentru ca de data asta, eu sunt mincinosul...

Lumee, lume: Leapsa!!

Multam, Gabi, de leapsa. Si acum lista de "I like..." :
*Pizza
*Mika
*Inimioara de pe Facebook <3
*Joaca de fotografa
*"The picture of Dorian Gray" cartea
*Volleyball
*Primavara
*Zambetele, fie ele si ale mele
*Conversii
*Marea

Si sa mearga la Ale si Anca.
See ya!

Ziua unui singuratic (ghinionist)

Cand esti singur, cica esti trist. Toata lumea asociaza solitudinea cu tristetea. Daca esti singur acasa, te vor suna sa te duci la serviciu, sa platesti facturile, sa iesi la o bere, sa faci pe babysitter-ul, sa uzi florile vecinei plecate in concediu. Dupa toate astea stai si tu evident,singur, pe veceu. Trebuie neaparat sa sune interfonul, sa te grabesti sa deschizi usa, sa uiti sa-ti inchizi prohapul, sa vina pritenul tau cel mai bun sa observe cauza disparitiei tale, de ce nu raspunzi la telefon, sa se duca in baie, ca de, atunci il palise nevoia, sa te faca puturos ca nici macar apa nu o tragi si stai toata ziua in casa, innebunesti si-l dai afara. In sfarsit esti singur... Te asezi pe canapeaua ta din piele de bou parfumat, te cracanezi pana ti se rup pantalonii, deschizi televizorul pe primul canal nimerit si devorezi o punga de Lays cu gura direct din punga. Te simti bine, doar nu e nimeni sa te faca puturos, si pana la urma tine numai de gustul tau cata mizerie poti sa suporti. Dar nu apuci sa stai nici doua minute si auzi un zgomot din bucatarie, iti aduci aminte ca n-ai incuiat usa dupa lunatecul tau de prieten, te panichezi, apuci o paleta de muste si apoi te intrebi daca chiar ai putea sa ranesti pe cineva cu aia, te opresti din a gandi pentru ca auzi pasi apropiindu-se, te trezesti plesnind-o pe maica-ta cu pliciul peste fata. Maica-ta incepe sa urle ca e mult jeg prin preajma, tu te calmezi in timp ce te enervezi, incepi sa-ti cauti papuceii flausati de casa pe sub chipsurile aruncate pe jos, ii gasesti, te baricadezi in dormitor. Cand te trantesti pe pat, auzi mirifica sonerie de la telefon, te suna iubita sa-ti zica ca ai uitat de ziua ei. Te ridici in fuga, te impiedici de piciorul patului, injuri piciorul patului, il mai injuri odata, te duci sa faci un dus, iti arunci hainele curate impreuna cu pijamaua pe masina de spalat, te sapunesti repede, te clatesti si iesi. Te dai repede cu deodorant, nu te mai barbieresti, ca n-ai timp, iti pui chilotii, tricoul, o pereche de blugi, te incalti cu adidasii, aceiasi cu care ai calcat intr-o balega cand te duceai sa platesti factura la curent, apuci celularul si pleci. In timp ce alergi spre masina incerci sa-ti aduci aminte codul pin de la card, crezi sa fii sigur de el, iei masina si te mai opresti la mall, cauti un magazin simpatic, cumperi o rochita draguta, te opresti sa cumperi si-un tort, in sfarsit simti ca-ti merge bine. Ajungi la blocul prietenei tale, parchezi masina, cand te dai jos observi ca ai blocat un Mini, evident mic, in spate, zici ca nu stai mult si pornesti spre intrarea in bloc. In lift incerci sa-ti aranjezi parul, incercare esuata, incerci sa-ti cureti adidasii, alta incercare esuata, acum iti pute si mana, incerci sa-ti cureti mana, murdaresti din greseala rochita fetei. Injuri rochita, injuri carutele din oras, te injuri ca nu te-ai dus sa te tunzi si la urma te injuri iar cand vezi in oglinda liftului ca esti imbracat cu bluza de pijama. In timp ce liftul ajunge la destinatie, te suna consoarta sa se desparta de tine, te face magar, iti tranteste telefonul in nas. Ii lasi cadoul murdar la usa, pleci pe unde ai venit, iti gasesti masina zgariata si Mini-ul disparut, ii injuri pe toti si te duci acasa sa fii singur. Cand ajungi, te trantesi pe pat si adormi instantaneu gandindu-te ca asta a fost singura ta zi libera in 3 saptamani. In timp ce sforai, strivesti telecomanda si mtv rasuna voios in toata casa. Arunci somnoros cu telecomanda in televizor, spargi televizorul, te sperii dupa care adormi inapoi fara sa calculezi daunele. Te urci cu picioarele in pat, fara sa descalti podoabele frumos mirositoare. Dimineata o sa dai dreptate tuturor celor care au vorbit cu tine azi, chiar esti puturos, dar esti un puturos departe de a fi singuratic.
De aia e singuratatea trista, pentru ca e relativa. Asa ca data viitoare cand vrei sa fii singur, gandeste-te la orice, dar numai la cat de mult iti doresti asta NU!

Scrisoare catre cei ce au fost candva liceeni

Draga trecatorule,

Pentru ca ai ajuns sa fii doar un trecator, iar eu m-am gandit sa-ti trimit tie, turistule, o vedere.

Nu fa un copil daca nu esti sigur ca:
o sa fii acolo sa-i inlocuiesti pampers-ul cu olita,
sa-i iei din gura suzeta si sa-i pui in mana lingurita,
sa renunti la premergator si sa mergi cu el de manuta pe strada,
sa-l dai in leagan si s-ai grija de el sa nu cada.
Nu te-aventura sa dai viata unui suflet care va invata singur sa mearga cu bicicleta, va invata sa cada, sa-si ingrijeasca rana si sa se ridice, incalecand din nou saua buclucasa, incercand iara si iara si iara... Va invata singur sa se fereasca de urzicile dintre flori, sa se opreasca sa-si planga usturimea si sa porneasca calcand pe ele de atunci inante. Va invata singur sa nu se mai joace cu albinele, desi par micute si inocente, sa stea cu degetul umflat un timp si apoi sa miroasa florile incet, fara sa sperie insectele. Va invata singur sa nu calce in balti, sa rada alti copii de murdaria lui si sa le ocoleasca de acum inainte. Va invata singur sa rada de un zmeu inaltat sus pe cer, vara la mare, sa vrea si el unul, dar sa-si aduca aminte ca nu-l poate inalta singur si sa renunte la bucuria momentului. Va invata singur sa inoate, sa inghita putina apa, sa se inece cu ea, sa o scuipe si sa incerce din nou, la nesfarsit, pana va reusi sa pluteasca pe imensitatea sarata. Va invata singur sa se impiedice de o bordura pe care a ratat-o uitandu-se dupa pescarusi, ca data viitoare sa fie atent pe unde calca si nu la veselia naturii. Va invata singur sa inghita cand i se infunda urechile in telecabina, sa nu-i fie frica daca se zgaltaie cand ajunge in dreptul stalpului. Va invata singur sa deschida o carte de povesti, sa nu inteleaga nimic, sa se multumeasca cu cele doua desene. Va invata singur sa deschida capacul unui stilou, sa inceapa sa scrie, sa se confeseze foii, sa-si devina propriul prieten. Va invata singur sa creasca, armonios si cuminte, sa nu urasca pe nimeni si sa nu judece, sa fie el insusi, niciodata un prototip.

Pentru ca acum am picioarele pline de semne si stapanesc bine rotile bicicletei, dar odata cu ele stapanesc si puterea sa ma ridic cand gresesc si s-o iau de la capat. Acum mi-au trecut urzicaturile, dar le-am tinut minte si calc toate urzicile care-mi ies in cale. Acum mi s-a vindecat degetul intepat de albina si stiu sa ma apropii incet de ceea ce-mi doresc. Acum nu mai am incaltarile murdare, dar n-am mai calcat in nicio balta si stiu sa nu rad de altii cand sunt mici si prosti. Acum nu-mi mai vine sa rad de un zmeu rebel in largul cerului, dar daca-mi tresalta inima, pot sa mi-l inalt si sigura si  zmeul si oricare alt vis al meu. Acum nu mai beau din apa marii, beau doar din frumusetea ei racoritoare, din blandetea ei, acum marea ma lasa sa inot fara sa ma-nece. Acum telecabina nu ma mai sperie si stiu sa stau cu gura deschisa, sa nu mi se mai infunde urechile. Acum stiu sa deschid o carte si sa n-o inchid pana nu e citita, acum deschid carti fara imagini, carti pe care le devorez de parca m-as uita la filme. Acum foaia e prietenul solidar, in fata caruia nu mai deschid cu sfiala stiloul ca sa mazgalesc niste poezii de Arghezi, acum scrijelesc cu sufletul unde albastre in hartia ce-mi sta deschisa in fata. Acum am crescut, armonios si destul de cuminte, si nu urasc sau judec pe nimeni, nici macar pe tine, parinte care m-ai parasit, dar, cu siguranta, eu n-o sa fiu asemenea tie, un prototip. Acum eu mi-am deschis aripile, da, eu, omida aia mica si urata cum m-ai lasat. Am devenit un fluture frumos, care are o zi intreaga in fata, doar o zi, iar tu, din ziua aia, n-o sa vezi nici macar o clipa, n-o sa vezi o frantura din ce-am ajuns, nici macar o culoare din infinitul care ma acopera.

Acum, chiar acum, afara ploua. Natura se revarsa in lacrimi de sustinere pentru ce am eu de transmis. Nu tie, parintelui meu care m-a parasit, ci tuturor celor ca tine, cei care lasa sufletele mici de izbeliste. Voua tuturor.
Sa va ganditi bine inainte de a face pasul acesta, pentru ca e intr-adevar decizia voastra, dar e una cu care trebuie si noi sa traim.

Cu drag,

Unul din miile de fluturi, fosti coconi

I

"I'm lovin' it!" Desenul rosu domina peretele urias de pe marginea soselei. In apropiere, un vultur sculptat cu multi ani in urma este martorul tacut al vinovatului artist, dar nu-l va pari niciodata. Sub sloganul binecunoscutului McDonald's, trec diferitele mijloace de transport, in comun sau particulare, in graba lor spre activitatile cotidiene.
Par scurt, aproape periuta, suvite colorate pe ceafa, geaca Levi's neagra. Gulerul tras pana sub barbie, un Marlboro in gura si Ray-Ban-ii la ochi. Are un aer de dur, desi nu e nevoie. Un zambet minunat pentru putinii care au avut ocazia sa-l admire. Isi opinteste picioarele in asfalt, oprindu-si motocicleta Honda albastra VF 750 la semafor.
Intr-un Mercedes 200, pornind de pe locul din dreapta, doua degete micute cu manichiura ingrijita perfect, imping un cd in cd-player-ul masinii. Vocea unei formatii rock prinde brusc viata.  De pe locul din spate, sora mai mica ii cere celei mari sa puna Enrique Iglesias. La volan, tatal urmareste culoarea rosie care tine masinile aliniate in intersectie gata de plecare, ca intr-o intrecere.
Soarele urca pe cer, e o dimineata frumoasa. Ea se duce la scoala, el se duce sa se culce dupa noaptea trecuta. O zi ca oricare alta. Dar la semafor se gasesc unul langa altul, iar ziua asta nu va mai fi una normala.
Inca rosu.
El o priveste. Geamul masinii e coborat. O suvita de par castaniu inchis ii descopera incet-incet gatul moale. Profilul este relaxat, dar decis, ochii caprui, dulci si senini, asculta visatori cantecul din boxe. Privind-o, il cuprinde calmul.
"Hey!"
Ea se intoarce catre el, surprinsa. El ii zambeste, aproape de ea, stand pe motocicleta. Spate lat, maini prea bronzate pentru acea jumatate de aprilie.
"Nu vrei sa vii cu mine la o plimbare?"
"Nu, ma duc la scoala."
"Si nu te duci. Vin sa te iau din fata scolii."
"Scuza-ma!" Ii zambeste fortat si fals: "Am gresit raspunsul, nu vreau sa vin cu tine."
"Ne-am putea distra impreuna."
"Ma indoiesc."
"Iti voi rezolva toate problemele."
Se uita la el ridicand o spranceana. "Nu am probleme."
"Acum eu sunt cel care se indoieste."
Verde.
Mercedes-ul accelereaza lasand in urma zambetul lui sigur. Tatal se intoarce spre ea: "Cine era baiatul ala? Un prieten de-al tau?"
"Nu, tata, doar un cretin. Nu-l cunosc."
Dupa cateva secunde, Honda se apropie si o mana puternica se agata de usa masinii, acolo unde  in mod normal ar fi trebuit sa fie geamul. Cu mana dreapta da putin gaz motorului, desi acum merge la unison cu masina.
"Dar ce face inconstientul asta cu motocicleta?" Intreband, tatal se apleaca peste fiica sa sa-l priveasca pe tanar.
"Stai linistit, tata, ma ocup eu." Apoi il fixeaza pe inconstient: "Tu chiar nu ai nimic mai bun de facut?"
"Nu."
"Bun, atunci cauta-ti!"
"Am gasit deja ceva ce imi place."
"Adica...?"
"Sa ne plimbam cu motocicleta mea, sa prindem viteza pe la Olimpica, apoi iti ofer micul dejun si te duc in timp pentru iesirea de la scoala. Iti jur."
"Cred ca juramintele tale nu valoreaza prea mult..."
"Adevarat. Vezi? Deja stii cate ceva despre mine. Zi adevarul: iti plac, asa-i?" Ii zambeste increzator dezvaluind dintii albi perfect aliniati. Are intr-adevar un zambet minunat.
Ea rade si da din cap a dezaprobare. "Bine, acum ajunge." Si scoate din geanta Nike o carte. "Acum trebuie sa ma gandesc la unica mea problema importanta."
"Adica?"
"Lucrarea la latina."
"Credeam sa fi fost sexul."
Ea se intoarce socata spre el. De data asta nu-i mai zambeste, nici macar fals.
"Ia mana de pe portiera."
"Si unde vrei sa o pun?"
Ea isi stapaneste un impuls. "Nu pot sa-ti zic, e taica-mio in masina."
Geamul incepe se urce. El isi retrage mana in ultima clipa.
"Ne mai vedem." Si fuge accelerand, fara sa mai auda "Nu"-ul fetei stins de scartaitul rotilor.
"Dar stii cine e ala?" Sora cea mica intra si ea in discutie. "E popular, il cunoaste tot orasul."
Ea nu pare sa fie impresionata: "Pentru mine e doar un cretin."
Deschide cartea si incepe sa citeasca lectia. Apoi isi intoarce privirea spre geam si se gandeste daca asta e singura ei problema. Desigur ca e singura, nu cum zice idiotul ala. Ea nu are alte probleme. Si oricum nu l-ar mai fi vazut niciodata... Isi arunca decisa privirea pe manual. Masina face stanga si incetineste pentru a parca in fata scolii.
"Da, eu n-am nicio problema, iar pe tipul ala n-o sa-l mai vad niciodata."
Nu stie, in realitate, cat de mult greseste in ceea ce priveste ambele lucruri...