Scrisoare catre cei ce au fost candva liceeni

Draga trecatorule,

Pentru ca ai ajuns sa fii doar un trecator, iar eu m-am gandit sa-ti trimit tie, turistule, o vedere.

Nu fa un copil daca nu esti sigur ca:
o sa fii acolo sa-i inlocuiesti pampers-ul cu olita,
sa-i iei din gura suzeta si sa-i pui in mana lingurita,
sa renunti la premergator si sa mergi cu el de manuta pe strada,
sa-l dai in leagan si s-ai grija de el sa nu cada.
Nu te-aventura sa dai viata unui suflet care va invata singur sa mearga cu bicicleta, va invata sa cada, sa-si ingrijeasca rana si sa se ridice, incalecand din nou saua buclucasa, incercand iara si iara si iara... Va invata singur sa se fereasca de urzicile dintre flori, sa se opreasca sa-si planga usturimea si sa porneasca calcand pe ele de atunci inante. Va invata singur sa nu se mai joace cu albinele, desi par micute si inocente, sa stea cu degetul umflat un timp si apoi sa miroasa florile incet, fara sa sperie insectele. Va invata singur sa nu calce in balti, sa rada alti copii de murdaria lui si sa le ocoleasca de acum inainte. Va invata singur sa rada de un zmeu inaltat sus pe cer, vara la mare, sa vrea si el unul, dar sa-si aduca aminte ca nu-l poate inalta singur si sa renunte la bucuria momentului. Va invata singur sa inoate, sa inghita putina apa, sa se inece cu ea, sa o scuipe si sa incerce din nou, la nesfarsit, pana va reusi sa pluteasca pe imensitatea sarata. Va invata singur sa se impiedice de o bordura pe care a ratat-o uitandu-se dupa pescarusi, ca data viitoare sa fie atent pe unde calca si nu la veselia naturii. Va invata singur sa inghita cand i se infunda urechile in telecabina, sa nu-i fie frica daca se zgaltaie cand ajunge in dreptul stalpului. Va invata singur sa deschida o carte de povesti, sa nu inteleaga nimic, sa se multumeasca cu cele doua desene. Va invata singur sa deschida capacul unui stilou, sa inceapa sa scrie, sa se confeseze foii, sa-si devina propriul prieten. Va invata singur sa creasca, armonios si cuminte, sa nu urasca pe nimeni si sa nu judece, sa fie el insusi, niciodata un prototip.

Pentru ca acum am picioarele pline de semne si stapanesc bine rotile bicicletei, dar odata cu ele stapanesc si puterea sa ma ridic cand gresesc si s-o iau de la capat. Acum mi-au trecut urzicaturile, dar le-am tinut minte si calc toate urzicile care-mi ies in cale. Acum mi s-a vindecat degetul intepat de albina si stiu sa ma apropii incet de ceea ce-mi doresc. Acum nu mai am incaltarile murdare, dar n-am mai calcat in nicio balta si stiu sa nu rad de altii cand sunt mici si prosti. Acum nu-mi mai vine sa rad de un zmeu rebel in largul cerului, dar daca-mi tresalta inima, pot sa mi-l inalt si sigura si  zmeul si oricare alt vis al meu. Acum nu mai beau din apa marii, beau doar din frumusetea ei racoritoare, din blandetea ei, acum marea ma lasa sa inot fara sa ma-nece. Acum telecabina nu ma mai sperie si stiu sa stau cu gura deschisa, sa nu mi se mai infunde urechile. Acum stiu sa deschid o carte si sa n-o inchid pana nu e citita, acum deschid carti fara imagini, carti pe care le devorez de parca m-as uita la filme. Acum foaia e prietenul solidar, in fata caruia nu mai deschid cu sfiala stiloul ca sa mazgalesc niste poezii de Arghezi, acum scrijelesc cu sufletul unde albastre in hartia ce-mi sta deschisa in fata. Acum am crescut, armonios si destul de cuminte, si nu urasc sau judec pe nimeni, nici macar pe tine, parinte care m-ai parasit, dar, cu siguranta, eu n-o sa fiu asemenea tie, un prototip. Acum eu mi-am deschis aripile, da, eu, omida aia mica si urata cum m-ai lasat. Am devenit un fluture frumos, care are o zi intreaga in fata, doar o zi, iar tu, din ziua aia, n-o sa vezi nici macar o clipa, n-o sa vezi o frantura din ce-am ajuns, nici macar o culoare din infinitul care ma acopera.

Acum, chiar acum, afara ploua. Natura se revarsa in lacrimi de sustinere pentru ce am eu de transmis. Nu tie, parintelui meu care m-a parasit, ci tuturor celor ca tine, cei care lasa sufletele mici de izbeliste. Voua tuturor.
Sa va ganditi bine inainte de a face pasul acesta, pentru ca e intr-adevar decizia voastra, dar e una cu care trebuie si noi sa traim.

Cu drag,

Unul din miile de fluturi, fosti coconi