Roluri

M-am agatat de cuvintele tale si fara sa-mi dau seama, m-am spanzurat. E atat de simplu sa mori cand nu esti atent, tu omoara orice. Te omoara culorile, rasetele, cuvintele. Te sugruma fericirea cand nu e a ta. Nimic nu e mai dureros decat cuvintele mari atunci cand tu esti mic. "Dor" sau "te" pe langa "vreau" te fac sa respiri in durerea ta, dar nu stii ca sunt ultimile guri de aer pe care le mai apuci. Dupa asta e haul fara fund in care te ineaca singuratatea, realizezi cat de naiv esti, ce faptura inocenta ai ramas si te urasti pentru asta. Apoi il urasti pe el-ipocritul. Si cazi... Urasti increderea ta in oameni, detesti minciuna si nepasarea lor. Cazand... Te lovesti brutal de pietre reci. Ramai cu cicatricea si cu ura in tine. Dar atat. Cuvintele nu mai au niciun inteles cand vezi fata de dupa masca venetiana a artistului mincinos. Zambete prefacute si perfecte, dar nu ale tale, ci ale spectatorilor. Ei nu poarta masti, ci doar nerabdare, se asteapta sa cazi oricand. Si rad. Mereu vei fi tu, un mincinos si spectatorii. Il vei crede pe el, ii vei distra pe ei, si te vei juca genial pe tine. Vei fi actorul perfect in rolul tau. Te vei interpreta minunat! Vei fi mereu acelasi credul, pentru ca el minte de fiecare data la fel de bine. Asteapta-te, insa, mereu la surprize, actorii buni pot sa fie si spontani. Ai grija de care parte a scenei esti! Fii atent de cine rad cei care platesc mereu biletul la spectacolul tau! Ochii tai nu se vad printr-o masca plina de pene si sclipici. Ai mei da. Pentru ca de data asta, eu sunt mincinosul...