4 mai 2010

Pietre

M-am impiedicat destul bajbaind dupa tine prin lumea asta mica. Am crezut ca daca te-am gasit nu trebuie sa te mai caut, dar m-am inselat. Si sunt atat de aproape de tine... Ah, ce aproape sunt! Dar tu nu ma vezi, nici nu vreau sa ma vezi, la ce bun? Ne-am cunoaste si pe urma totul ar deveni monoton, sau poate nu. Dar nu sunt indeajuns de curioasa sa stric magia ce am creat-o in jurul tau, de care am avut atata grija si de care m-am agatat cand eram aproape sa cad. Pentru ca eu continui sa ma impiedic, sa umblu ca o somnambula ce viseaza frumos si merge cu ochii inchisi , zambind. Nu, nu zambesc gandindu-ma la tine. Zambesc gandindu-ma la mine dupa ce am dat de tine si ranjesc realizand ce s-ar intampla daca te-as gasi pe bune. Daca intr-o zi, mergand pe strada, ma ciocnesc de un trecator ametit, dau sa ma scuz, dar se scuza el primul, apoi ridic ochii si vad ca "el" esti ...tu. Pana si de tine m-am impiedicat, pana si tu esti o piatra pe drumul meu in viata asta micuta. Tu, insa, esti obstacolul de care vreau sa raman agatata o vreme, sa ma odihnesc putin in popasul tau. Desi te-am recunoscut din prima, nu ma holbez la marea din ochii tai, ci ma adun si plec mai departe. Zambesc, tu nu stiu, nu ma intorc sa ma uit, nu-mi mai pasa ce se intampla, eu deja m-am opintit de tine. Probabil a fost o coincidenta, probabil soarta, nu vreau sa aflu, curiozitatea ar strica momentul. Nu stiu daca ti-am parut cunoscuta, poate doar o aiurita care uita ca nu e singura pe strada, poate doar un nimeni. S-ar putea ca si tu sa ai pietricele tale in care sa vrei sa te opresti, probabil la o cafea si o tigara, poate la o bere, poate la mai mult. Cred ca am o suta de mii la mine, te-as putea scoate la o cafea sau poate o inghetata, e cald afara. Cred ca din cauza caldurii incep sa ma abat pe carari de vise si ma sperii de o mana ce ma apuca de brat. Imi dau seama ce imaginatie bogata am. Apoi iti aud vocea prin ceata, imi place ce tonalitate i-am atribuit si incep sa ma indoiesc de capacitatea mea de a proiecta sunete asa clare. Daca ma intorc, mana de pe bratul meu s-ar putea narui ca un fulger, iar tu vei fi cu cativa pasi mai in spate, mergand in directia opusa. Merita sa-ncerc, iar daca te-ai intors dupa mine, inseamna ca si eu am devenit pietricica ta.

Un comentariu: