Urasc momentul ala cand, singura in casa fiind, aud o usa scartaind sau o sticla de plastic pocnind sau alte zgomote dubioase prin casa. Secunda aia cand mi se opreste orice fel de mecanism de gandire si sange si digestie si inima si tot. Nu stiu daca sa ies in balconul de la camera sa tip dupa ajutor sau sa ma duc sa infrunt pericolul din hol. E o senzatie foarte tampita, panica alimentata de creierul care taman atunci imi aduce aminte ce am mai vazut eu prin filmele de groaza. Eventual, pana apuc sa ma linistesc suna fixul, si tre' sa ies vreau-nu vreau in hol sa raspund. Hai cand e zi e acceptabila situatia, dar cand e intuneric mi-e nu-stiu-cum sa intind mana de dupa usa sa apas pe intrerupator. Ideea e urmatoarea, cum dracu' reactionezi daca chiar e cineva in casa, controbaind prin sertare sau uitandu-se la Inima de tigan (?) intins pe canapea? Facem cunostinta, ii dau in cap cu ceva, il las sa se simta ca acasa? Stiu persoane care chiar s-au trezit cu vizitatori neanuntati, eu habar n-am cum as reactiona. Acum cativa ani eram singura acasa, noaptea si am auzit din sufragerie zgomot de sticla sparta; dupa ce am facut pe mine de trei ori, mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa vad care-i treaba. Nu era nimeni, doar o vaza sparta pe jos pe care, initial, am crezut ca o daduse una din pisici jos, sarind pe mobila - teorie pe care mi-a demontat-o foarte elegant bunica-mea cand a ajuns a doua zi acasa.
eu: S-a spart, cred ca Pisa a sarit si a daramat-o.
ea: Nu ai sters praful zilele astea, nu?
eu: Ehm, nu, de ce?
ea: Atunci de ce nu se vad urme de labe pe praf daca a sarit ea?
:| yeah riiiight. am ramas interzisa. nici acum nu stiu ce s-a intamplat de fapt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu