22 septembrie 2011

Titlu? Asta n-are.

Sunt momente, fractiuni de secunda, cand toata furia stransa in tine te face sa tremuri atat de tare incat inima ta pare sa rupa coaste. Ar iesi singura de acolo si ar da pumni in stanga si in dreapta. Dar tu stai calm si aparent nepasator, iar ea saraca se chinuie. Clipe in care dezamagirea te loveste cu toate forta in moalele capului si-ti promiti ca peste cativa ani viata ta va fi alta. Ca nu vei sfarsi ca mama ta, sa divortezi de atatea ori sau ca matusa care are un copil bolnav si nici ca prietenii tai care gasesc probleme in tot feluri de cacaturi. Tu o sa fii un om puternic, fara slabiciuni si vise aiurea, fara copii si responsabilitati asumate prea devreme sau prea tarziu, nu te vei casatori ca sa nu te mai chinui cu divortul, vei avea prieteni doar de scos la bere si nu vei lega nicio relatie pe termen lung. Vei fi tu de capul tau, atent la toate prostiile, cu ochii beliti sa nu cumva sa gresesti, pentru ca ai vazut prea multe greseli si ai devenit paranoic. Nimic nu va schimba deciziile celorlalti, dar tu esti convins ca le vei putea schimba pe ale tale si nu te poate influienta nimeni. Vei trai sa nu mori si vei fi multumit. Multumit, pentru ca orice nu te va mai dezamagi va fi acceptabil. Orice te va lasa sa traiesti linstit va fi ok.
Cam cat de ok e asta?

3 comentarii: