N-am simtit niciodata sete mai dureroasa decat cea de a ma uita in ochi tai. Niciodata. E arzatoare si dulce, topeste marginile ranilor cu agonie si le lasa sa picure vise. E crunta, dar minunata. Cu cat incerc sa uit de ea, cu atat ma loveste mai tare cand revine. In piept. Fara mila. Creierul meu s-ar lupta daca nu ar pluti in senzatia asta dulceaga, dezgustatoare, ca vata de zahar, lipicioasa, fascinanta, dorita, gretoasa. E foame pura, durere fizica, fara tratament. E cliseicul vierme de stomac care se transforma in fluture. Coconii din mine se dezvolta acum. Ma ranesc. Desfac aripile lor mari si se zbat in interiorul meu, nu stiu cum sa-i las sa iasa. Joi, a scapat unul mic, prin ochii mei. Cred ca a intrat in ai tai, repede, in momentul ala lung cat mi-ai sustinut privirea. Fluturii mei se potolesc cand te vad. Poate din cauza ca ii aud pe cei de la tine zvarcolindu-se. Se concentreaza si tac. Sau poate aud goliciunea ta, asculta linistea din interiorul tau, zbiara de durere si iarasi tac. Orice ar fi acolo, in interiorul tau, ii calmeaza. Eu apreciez si numai o secunda de liniste din partea lor, stiu ca imediat ma vor lovi si mai tare. Pe tine te doare?
Et c'est parfois trop dur de discerner l'amour...
Pe mine ma doare al dracu' de tare ...Si imi vine sa imi trimit fluturii in stomacul lui ..dar stiu ca el nu va fi capabil sa aiba grija de ei.Probabil bateristul tau e capabil de sentimente nobile si e gata sa iti primeasca fluturii..>:D<
RăspundețiȘtergere